Scientific discoveries 21
Gheorghe Parascan,
(Cercetare stiintifica si inventica, "I.I. Gheorghe Parascan Art",
O poarta spre stiinta viitorului.
Materia vie, o aparenta.
Structura spectrala a Universului.
Iata cateva zone de interes a stiintei viitorului. Viitorul se afla aici. Vrei sa il cunosti? Te multumesc raspunsurile stiintelor actuale? Vrei mai mult? Vrei adevarul?
I. Dezamagirile stiintei contemporane
1. Desi utilizam ca mijloc de investigatie stiintifica spectrul electromagnetic (spectru policrom si poliintens), cercetatorii concep inca teorii in spatiu monocrom!
Din aceasta cauza explicatiile stiintifice sunt lipsite de realism si in loc de elucidarea problemelor studiate se nasc noi intrebari fara raspuns.
Savantii de perspectiva vor trebui sa isi recreeze gandirea pe sablonul structurii spectrului electromagnetic, pentru a intelege noianul de date stiintifice existent deja...
2. Desi nimeni nu a impus limitele frecventelor spectrului electromagnetic, gandirea cercetatorilor actuali considera spectrul ca fiind o portiune cuprinsa intre undele gamma si undele radio!
Aceasta eroare de gandire ne minimalizeaza munca de creatie si saraceste adevarata interpretare a datelor stiintifice existente. Este posibil ca spectrul electromagnetic sa fie infinit pe axa frecventelor, caz in care putem presupune ca atomii sunt ei insisi unde electromagnetice, pachete de unde si de asemeni marile structuri cosmice pot fi explicate in contextul rezonantei dintre undele gigant si componentele universului.
3. Cercetatorii actuali formuleaza teorii ale universului inconjurator in limitele unui spatiu monocrom, ca si cum acesta ar exista pe o singura frecventa electromagnetica.
Realitatea este ca spatiul ambiant este compus dintr-o infinitate de spatii monocrome, diferentiate spectral. Spatiul ambiant este de natura electromagnetica si are toate proprietatile fizice ale acestuia.
Toate undele electromagnetice diferite ca frecventa pot ocupa acelasi spatiu fara sa se afecteze reciproc.
Undele de aceeasi frecventa nu pot ocupa acelasi spatiu tridimensional monocrom!
Aceste legi sunt practic ignorate in cea mai mare parte de teoreticienii stiintifici contemporani! Din aceasta cauza apar pe piata stiintifica teorii fara suport stiintific, ci doar simple speculatii.
Intre culoarea roz si violot deschis este o diferenta de mii de Angstromi (sute de nanometri), fiind opuse in spectrul vizibil. O astfel de confuzie a dus la extrem de multe erori stiintifice, artistice si sociale... Pentru a indrepta aceasta eroare fundamentala va trebui ca masuratorile de culoare sa fie redate in valori numerice (N nanometri, N Angstromi) si nu in cuvinte. Utilizarea cuvintelor pentru a exprima culorile da nastere la confuzii grave si astfel datele asa zis stiintifice pot fi majoritar eronate!
Pentru a verifica ipoteza ca indigoul este culoare fundamentala, se poate face amestecurile posibile dintre rosu, galben si albastru. Nici una din amestecurile rezultate nu da culoarea indigo, oricat de mult le-am amesteca. Experimentul a fost realizat in atelierele de arta a unei institutii de invatamant din Bacau, in urma cu 20 de ani, de autorul acestor randuri. De asemeni acelasi autor a studiat peste trei ani consecutivi culorile plantelor in conditii de existenta naturala, obtinand date de o certitudine extrem de mare, stabilind chiar o serie de legi procentuale legate de culorile florilor in natura.
Daca se accepta faptul ca avem 4 culori fundamentale: rosu, galben, albastru si indigo, rezulta o modificare severa a teoriei celor trei culori din pictura! Practic se revizuieste teoria culorilor si avem o alta perspectiva a cromaticii plastice.
Astfel avem:
-Mitocondria rezoneaza cu radiatiile infrarosii si are dimensiunea de 1 la 1/2 din radiatia rezonanta cu precadere.
-Granumul clorofilian este dimensionat in raport de 1 la 1/2 din radiatia vizibila absorbita cu precadere (H alfa a atomului de Hidrogen).
-Reticulul endoplasmatic are dimensiuni raportate la radiatia ultravioleta in aceleasi rapoarte de 1 la 1/2.
A.D.N.-ul si ribozomii sunt dimensionati pe sectoare ale radiatiei "X"
Pe de alta parte substantele chimice intracelulare existente in organitele celulare absorb aceleasi radiatii aproximativ ca si organitul in care se afla.
In plus se poate observa ca evolutia vietii este direct legata cu cea a evolutiei spectrului de linii de emisie ale soarelui. Viata pluricelulara este direct legata de cresterea in acea perioada a radiatiei rosii H alfa a atomului de Hidrogen. Descresterea acestei radiatii a dus la disparitia marilor plante si a dinozaurilor, procesele biologice legate de fotosinteza si hrana impunand aceasta.
Biochimia celulei vii utilizeaza peste 100 000 substante chimice si o cunoastere detaliata a acestora este extrem de dificila. Abordarea biofizica a celulei vii ofera doar un set de cateva proprietati, crescand astfel sansa de a intelege mecanismele celulare.
Se pare ca o substanta chimica din celula vie este importanta in primul rand prin spectrul de linii atomice absorbite din spectrul solar, terestru si propriu. Acest spectru de absorbtie (rezonanta) este unic si specific fiecarei substante chimice.
Rezulta ca important este spectrul de rezonanta, ceea ce inseamna ca mai multe molecule diferite, pot avea spectre apropiate si astfel pot actiona in acelasi mod in celula vie. Ca si in gramatica, avem astfel substante chimice omonime si sinonime. In felul acesta putem intelege mai bine de ce avem 100 000 de substante chimice diferite in celulele vii complexe...
7. In prezent cercetatorii stiintifici nici macar nu s-au intrebat de ce organitele celulare au aproximativ dimensiuni similare in toate tipurile de celule vii! O explicatie plauzibila este tocmai faptul ca organitele sunt rezonante la anumite tipuri de radiatii cu anumite dimensiuni ale lungimii de unda, in raport de 1 la 1/2.
Descoperirile autorului acestor randuri (Gheorghe Parascan, Romania), pot demonstra unicitatea dimensionala a tuturor structurilor celulare: organite, macromolecule, molecule, atomi..., indiferent de dimensiunile unei celule vii, char daca aceasta dimensiune celulara poate depasi 1 m, ca in cazul unor specii de alge. Daca aceasta lege a rezonantei dintre dimensiunea organitelor si cea a liniilor de emisie solara nu ar exista, organitele celulare ar putea avea practic orice dimensiune. Am servi poate la masa in loc de boabe de fasole, boabe de mitocondrii, ori ne-am delecta cu o salata de cloroplaste supergigante!
Se pare ca dimensiunea structurilor celulare este datorata exclusiv rezonantei cu anumite linii spectrale din spectrul electromagnetic solar. Este si normal. Se observa clar cum cele mai intense linii din spectrul solar produce organite cu dimensiuni similare aproximativ cu lungimea lor de unda...
Putem spune ca spectrul solar si liniile de emisie din acesta sunt acele elemente care prin importanta lor in sistemul solar imprima structurilor vii anumite dimensiuni prin rezonanta. Astfel o celule vie este asemanatoare cu un aparat de radio care receptioneaza simultan intreg spectrul solar prin multitudinea de organite rezonante.
Toate acestea apartin campului electromagnetic. Ceea ce nu observa cercetatorii din prezent, este faptul ca datele ne ofera imaginea unui inivers in care undele creaza lumi oarecum paralele si care exista simultan in acelasi spatiu tridimensional, daca au lungimi de unda diferite. Cu alte cuvinte in fiecare punct din spatiul tridimensional avem un intreg alcatuit din lumi separate, lumi monocrome. DIN CAUZA CA AVEM SIMTURI CE PERCEP SIMULTAN MULTE DIN ACESTE FRECVENTE ELECTROMAGNETICE, NU NE DAM SEAMA DE EROARE SI EXPLICAM LUMEA CA FIIND RODUL UNUI SINGUR SPATIU MONOCROM, DESI EVIDENTA NE ARATA CA SPATIUL ESTE POLICROM SI POLIDENS, ADICA TRAIM INTR-UN SPATIU MULTIPLU SIMULTAN SI INDEPENDENT LA FIECARE NIVEL DE FRECVENTA.
O simpla comparatie a structurii celulare, ovulului si spermatozoidului, cu spectrul electromagnetic (solar...), ne face sa constatam urmatoarele date:
-Spermatozoidul este nimic altceva decat o celula procariota!
-Ovulul este o celula eucariota lipsita de Aportul de A.D.N. AL SPERMATOZOIDULUI, ADICA ESTE O CELULA FARA NUCLEU. Spermatozoidul este in fapt viitorul nucleu al celulei eucariote.
-Ovulul fecundat de un spermatozoid viabil este in realitate o celula complexa eucariota. Ovulul nu poate sa se reproduca singur, fara aportul A.D.N. al spermatozoidului, prin simplul motiv ca celulele eucariote si procariote incep multiplicarea la nivel de A.D.N. Structurile nucleare din mitocondrii sunt diferentiate de cele din nucleul celular si deci si de A.D.N. al spermatozoidului.
In felul acesta sansa de a exista a unei specii eucariote creste. Toti masculii viabili pot transmite caracteristicile biologice noilor generatii. Cu cat amestecul de masculi este mai mare, cu atat specia se va uniformiza pe conditiile de mediu. Acest fapt va face ca o boala a mediului sa devina automat si o boala a speciei. Suntem obisnuiti sa tratam bolnavi, dar uitam sa tratam si mediul in care acestia traiesc.
4. Culoarea roz este des amintita in botanica, in stiintele biologice legate de culorile florilor naturale si de sera... Internetul este plin de anunturi legate de achizitionarea de flori de culoare roz. Realitatea este insa cu totul alta: in natura nu exista practic flori de culoare roz, ci violet deschis, interpretata din pacate uneori ca fiind roz, chiar de cercetatori cu renume in domeniul botanicii.
Intre culoarea roz si violot deschis este o diferenta de mii de Angstromi (sute de nanometri), fiind opuse in spectrul vizibil. O astfel de confuzie a dus la extrem de multe erori stiintifice, artistice si sociale... Pentru a indrepta aceasta eroare fundamentala va trebui ca masuratorile de culoare sa fie redate in valori numerice (N nanometri, N Angstromi) si nu in cuvinte. Utilizarea cuvintelor pentru a exprima culorile da nastere la confuzii grave si astfel datele asa zis stiintifice pot fi majoritar eronate!
5. Teoreticienii au decretat faptul ca in spectru luminii albe avem trei culori fundamentale: rosul, galbenul si albastru. Realitatea este insa alta. Alaturi de cele trei culori avem si indigoul. Aceasta culoare nu se obtine din nici un amestec pornind de la cele trei culor primare. Acest fapt duce la ipoteza ca si indigoul este tot o culoare fundamentala.
Pentru a verifica ipoteza ca indigoul este culoare fundamentala, se poate face amestecurile posibile dintre rosu, galben si albastru. Nici una din amestecurile rezultate nu da culoarea indigo, oricat de mult le-am amesteca. Experimentul a fost realizat in atelierele de arta a unei institutii de invatamant din Bacau, in urma cu 20 de ani, de autorul acestor randuri. De asemeni acelasi autor a studiat peste trei ani consecutivi culorile plantelor in conditii de existenta naturala, obtinand date de o certitudine extrem de mare, stabilind chiar o serie de legi procentuale legate de culorile florilor in natura.
Daca se accepta faptul ca avem 4 culori fundamentale: rosu, galben, albastru si indigo, rezulta o modificare severa a teoriei celor trei culori din pictura! Practic se revizuieste teoria culorilor si avem o alta perspectiva a cromaticii plastice.
6. In prezent se considera de catre cercetatorii stiintifici ca biochimia sta la baza aparitiei si evolutiei materiei vii. Cu toate acestea se poate usor constata ca biofizica este o cauza mult mai obiectiva.
De circa 20 de ani cercetarile efectuate de autorul acestor randuri (Gheorghe Parascan, Romania), demonstreaza ca intre lungimile de unda ale spectrului de linii de emisie solare si dimensiunea organitelor celulare este o stransa legatura. Organitele celulare au dimensiuni in ordine crescatoare si sunt in raportul de 1 la 1/2 din dimensiunea radiatiei absorbite preponderent (lungime de unda). Fenomenul este similar cu cel al acordarii antenelor radio si putem folosi acelasi sistem de calcul a dimensiunii organitului ( a granumului clorofilian in cazul cloroplastelor). De asemeni toate moleculele, macromoleculele, organitele celulare... functioneaza si se adapteaza dimensional la tipuri de radiatii ale spectrului electromagnetic solar.Astfel avem:
-Mitocondria rezoneaza cu radiatiile infrarosii si are dimensiunea de 1 la 1/2 din radiatia rezonanta cu precadere.
-Granumul clorofilian este dimensionat in raport de 1 la 1/2 din radiatia vizibila absorbita cu precadere (H alfa a atomului de Hidrogen).
-Reticulul endoplasmatic are dimensiuni raportate la radiatia ultravioleta in aceleasi rapoarte de 1 la 1/2.
A.D.N.-ul si ribozomii sunt dimensionati pe sectoare ale radiatiei "X"
Pe de alta parte substantele chimice intracelulare existente in organitele celulare absorb aceleasi radiatii aproximativ ca si organitul in care se afla.
In plus se poate observa ca evolutia vietii este direct legata cu cea a evolutiei spectrului de linii de emisie ale soarelui. Viata pluricelulara este direct legata de cresterea in acea perioada a radiatiei rosii H alfa a atomului de Hidrogen. Descresterea acestei radiatii a dus la disparitia marilor plante si a dinozaurilor, procesele biologice legate de fotosinteza si hrana impunand aceasta.
Biochimia celulei vii utilizeaza peste 100 000 substante chimice si o cunoastere detaliata a acestora este extrem de dificila. Abordarea biofizica a celulei vii ofera doar un set de cateva proprietati, crescand astfel sansa de a intelege mecanismele celulare.
Se pare ca o substanta chimica din celula vie este importanta in primul rand prin spectrul de linii atomice absorbite din spectrul solar, terestru si propriu. Acest spectru de absorbtie (rezonanta) este unic si specific fiecarei substante chimice.
Rezulta ca important este spectrul de rezonanta, ceea ce inseamna ca mai multe molecule diferite, pot avea spectre apropiate si astfel pot actiona in acelasi mod in celula vie. Ca si in gramatica, avem astfel substante chimice omonime si sinonime. In felul acesta putem intelege mai bine de ce avem 100 000 de substante chimice diferite in celulele vii complexe...
7. In prezent cercetatorii stiintifici nici macar nu s-au intrebat de ce organitele celulare au aproximativ dimensiuni similare in toate tipurile de celule vii! O explicatie plauzibila este tocmai faptul ca organitele sunt rezonante la anumite tipuri de radiatii cu anumite dimensiuni ale lungimii de unda, in raport de 1 la 1/2.
Descoperirile autorului acestor randuri (Gheorghe Parascan, Romania), pot demonstra unicitatea dimensionala a tuturor structurilor celulare: organite, macromolecule, molecule, atomi..., indiferent de dimensiunile unei celule vii, char daca aceasta dimensiune celulara poate depasi 1 m, ca in cazul unor specii de alge. Daca aceasta lege a rezonantei dintre dimensiunea organitelor si cea a liniilor de emisie solara nu ar exista, organitele celulare ar putea avea practic orice dimensiune. Am servi poate la masa in loc de boabe de fasole, boabe de mitocondrii, ori ne-am delecta cu o salata de cloroplaste supergigante!
Se pare ca dimensiunea structurilor celulare este datorata exclusiv rezonantei cu anumite linii spectrale din spectrul electromagnetic solar. Este si normal. Se observa clar cum cele mai intense linii din spectrul solar produce organite cu dimensiuni similare aproximativ cu lungimea lor de unda...
Putem spune ca spectrul solar si liniile de emisie din acesta sunt acele elemente care prin importanta lor in sistemul solar imprima structurilor vii anumite dimensiuni prin rezonanta. Astfel o celule vie este asemanatoare cu un aparat de radio care receptioneaza simultan intreg spectrul solar prin multitudinea de organite rezonante.
8. Cercetatorii au sperat ca A.D.N.-ul este cel care imprima caracteristicile fiecarei specii in parte. Ulterior au inceput sa se indoiasca de acest concept stiintific si azi privesc cu oarecare neincredere spre A.D.N.
La fel ca toate organitele si A.D.N.-ul este un organit-molecula rezonant la un anumit tip de radiatie ("X"). Dimensiunile A.D.N.-ului sunt cuprinse intre cateva sute de Angstromi si pana la 1000 angstromi (cand este desfacut. Este in primul rand o antena rezonanta. De ce ar fi aceasta antena capabila sa impuna matrita unei specii vii?
Se pare ca matriva speciilor este data de cumulul de spectre de rezonanta ale tuturor organitelor, moleculelor, macromoleculelor si atomilor aflati in celule. Fiecare celula vie , apartinand unei specii vii poseda un anumit cumul de structuri capabile sa rezoneze individual si in grup cu spectrul electromagnetic ambiant...
Anumite portiuni din A.D.N. pot delimita proprietatile unei zone dintr-un organism viu. Combinand portiuni diferite de la mai multe specii se pot crea organisme noi. Cu toate acestea nu facem decat sa combinam bucati bine reliefate biologic de la diverse specii. Este ca si cum am implanta portiuni din unele specii in altele.
Problema primordiala este adaptarea la situatia concreta locala in organism al unor celule neutre. De asemeni se cauta o explicatie la refacerea naturala a unor portiuni de corp, in caz de eliminare accidentala (membre, Coada soparlei...). Aceste fenomene se datoreaza se pare nu unui cod genetic, ci unei structuri spectrale de fond, a spatiului ocupat de materia vie...
Spatiul inconjurator este tributar spectrelor electromagnetice puternice din mediu. Aceste spectre actioneaza ca niste matrite asupra materiei vii. Celulele isi configureaza structura prin rezonanta cu undele electromagnetice ambientale, solare, terestre.... In contextul formarii materiei vii are loc o mulare rezonanta intre spectrul electromagnetic ambiant si spectrele de absorbtie-emisie ale materiei locale (atomi, molecule, macromolecule, organite...). Acest proces este permanent si creaza prin adaptarea locala, organisme integrate in ecosisteme biologice. Astfel conditiile de presiune. atractie, umiditate, iradiere, temperatura... fenomene locale, organismele se dezvolta ca rezultat al adaptarii continue la variatiile termenilor locali, sau cosmici.
Deoarece spectrul solar are o evolutie cu tenta de continuitate , variatiile fiind la perioade mari de timp, materia vie are posibilitatea unei evolutii constante. De asemeni materia locala se pastreaza in general neschimbata in timp, cu variatii in perioade indelungate. Aceste aspecte sunt importante, explicand de ce in zone diferite au aparut specii diferite, principiile structurii celulare ramanand insa aceleasi: rezonanta dintre radiatiile solare si organitele celulare...
Anumite portiuni din A.D.N. pot delimita proprietatile unei zone dintr-un organism viu. Combinand portiuni diferite de la mai multe specii se pot crea organisme noi. Cu toate acestea nu facem decat sa combinam bucati bine reliefate biologic de la diverse specii. Este ca si cum am implanta portiuni din unele specii in altele.
Problema primordiala este adaptarea la situatia concreta locala in organism al unor celule neutre. De asemeni se cauta o explicatie la refacerea naturala a unor portiuni de corp, in caz de eliminare accidentala (membre, Coada soparlei...). Aceste fenomene se datoreaza se pare nu unui cod genetic, ci unei structuri spectrale de fond, a spatiului ocupat de materia vie...
Spatiul inconjurator este tributar spectrelor electromagnetice puternice din mediu. Aceste spectre actioneaza ca niste matrite asupra materiei vii. Celulele isi configureaza structura prin rezonanta cu undele electromagnetice ambientale, solare, terestre.... In contextul formarii materiei vii are loc o mulare rezonanta intre spectrul electromagnetic ambiant si spectrele de absorbtie-emisie ale materiei locale (atomi, molecule, macromolecule, organite...). Acest proces este permanent si creaza prin adaptarea locala, organisme integrate in ecosisteme biologice. Astfel conditiile de presiune. atractie, umiditate, iradiere, temperatura... fenomene locale, organismele se dezvolta ca rezultat al adaptarii continue la variatiile termenilor locali, sau cosmici.
Deoarece spectrul solar are o evolutie cu tenta de continuitate , variatiile fiind la perioade mari de timp, materia vie are posibilitatea unei evolutii constante. De asemeni materia locala se pastreaza in general neschimbata in timp, cu variatii in perioade indelungate. Aceste aspecte sunt importante, explicand de ce in zone diferite au aparut specii diferite, principiile structurii celulare ramanand insa aceleasi: rezonanta dintre radiatiile solare si organitele celulare...
9. CERCETARILE STIINTIFICE ACOPERA AREALUL RADIATIILOR DINTRE GAMMA SI RADIO. Realitatea este ca spectrul electromagnetic este mai degraba infinit si ca aceasta delimitare este datorata posibilitatilor noastre limitate de percepere.
Organele noastre de simt au capacitatea de a percepe portiuni ale spectrului electromagnetic, dar toate impreuna fac posibila observarea intregului spectru solar.
Ochii percep radiatiile vizibile, pielea percepe radiatiile infrarosii, gustul percepe radiatiile ultraviolete si mirosul radiatiile "X"... Auzul percepe radiatiile mecanice propagate in materia densa.
Nu putem insa sustina ca doar radiatiile percepute de noi ar fi existente in univers. Existenta atomilor, a particulelor, fundamentale si interioare acestora, ne dovedesc faptul ca spectru electromagnetic poseda unde de lungimi mult micsorate pana dincolo de structurile subparticolelor. Insasi atomii sunt considerati inexact ca fiind materiale, posibil solide, dar aceasta este doar o iluzie. Dimensiunile mici ale undelor sub nivelul undelor gamma, face ca aceste unde sa fie observate indirect, nu pe lungimea lor de unda, ci prin efectele pe care le dau la nivelul undelor percepute. La fel si marile structuri cosmice sunt rezonante cu unde gigant. Noi nu putem observa direct undele gigant, dar observam indirect aceste unde prin existenta si forma galaxiilor si structurilor hipergalactice...
Se stie ca odata cu descresterea lungimii de unda, energia creste. Aceasta energie poate fi chiar masa particolelor. De asemeni energia descreste spre radiatiile exterioare undelor radio, cu lungimi tot mai mari. Aceasta descrestere o sesizam ca camp gravitational, ce face posibila unitatea structurilor cosmice...
Avem asadar unde electromagnetice ce pot fi percepute direct, la nivelul frecventei in sine (cum ar fi undele luminoase) si unde percepute indirect, cum ar fi undele de dimensiuni atomice si subatomice, percepute ca atomi si particule si unde de dimensiuni gigante, percepute la nivelul formelor galactice si hipergalactice.
Fara a ne da seama de aceste aspecte, cercetam in zadar. Teoriile pe care stiinta actuala le formuleaza sunt incarcate de o mare eroare: nu se deosebesc fenomenele observate direct pe frecventele electromagnetice, de fenomenele ce implica activitatea unor unde electromagnetice imperceptibile decat indirect.
Ochii percep radiatiile vizibile, pielea percepe radiatiile infrarosii, gustul percepe radiatiile ultraviolete si mirosul radiatiile "X"... Auzul percepe radiatiile mecanice propagate in materia densa.
Nu putem insa sustina ca doar radiatiile percepute de noi ar fi existente in univers. Existenta atomilor, a particulelor, fundamentale si interioare acestora, ne dovedesc faptul ca spectru electromagnetic poseda unde de lungimi mult micsorate pana dincolo de structurile subparticolelor. Insasi atomii sunt considerati inexact ca fiind materiale, posibil solide, dar aceasta este doar o iluzie. Dimensiunile mici ale undelor sub nivelul undelor gamma, face ca aceste unde sa fie observate indirect, nu pe lungimea lor de unda, ci prin efectele pe care le dau la nivelul undelor percepute. La fel si marile structuri cosmice sunt rezonante cu unde gigant. Noi nu putem observa direct undele gigant, dar observam indirect aceste unde prin existenta si forma galaxiilor si structurilor hipergalactice...
Se stie ca odata cu descresterea lungimii de unda, energia creste. Aceasta energie poate fi chiar masa particolelor. De asemeni energia descreste spre radiatiile exterioare undelor radio, cu lungimi tot mai mari. Aceasta descrestere o sesizam ca camp gravitational, ce face posibila unitatea structurilor cosmice...
Avem asadar unde electromagnetice ce pot fi percepute direct, la nivelul frecventei in sine (cum ar fi undele luminoase) si unde percepute indirect, cum ar fi undele de dimensiuni atomice si subatomice, percepute ca atomi si particule si unde de dimensiuni gigante, percepute la nivelul formelor galactice si hipergalactice.
Fara a ne da seama de aceste aspecte, cercetam in zadar. Teoriile pe care stiinta actuala le formuleaza sunt incarcate de o mare eroare: nu se deosebesc fenomenele observate direct pe frecventele electromagnetice, de fenomenele ce implica activitatea unor unde electromagnetice imperceptibile decat indirect.
10. Datele stiintifice actuale sunt sustinute de numeroase experiente ce ne ofera rezultate exprimate in cadrul valorilor oferite de spectrul electromagnetic: lungime de unda, frecventa, masa, energie, intensitate...
Toate acestea apartin campului electromagnetic. Ceea ce nu observa cercetatorii din prezent, este faptul ca datele ne ofera imaginea unui inivers in care undele creaza lumi oarecum paralele si care exista simultan in acelasi spatiu tridimensional, daca au lungimi de unda diferite. Cu alte cuvinte in fiecare punct din spatiul tridimensional avem un intreg alcatuit din lumi separate, lumi monocrome. DIN CAUZA CA AVEM SIMTURI CE PERCEP SIMULTAN MULTE DIN ACESTE FRECVENTE ELECTROMAGNETICE, NU NE DAM SEAMA DE EROARE SI EXPLICAM LUMEA CA FIIND RODUL UNUI SINGUR SPATIU MONOCROM, DESI EVIDENTA NE ARATA CA SPATIUL ESTE POLICROM SI POLIDENS, ADICA TRAIM INTR-UN SPATIU MULTIPLU SIMULTAN SI INDEPENDENT LA FIECARE NIVEL DE FRECVENTA.
11. In stiintele biologice actuale problema divizarii celulelor eucariote este inca neclara. Nu se cunoaste cauzele efective ce duc la un asemenea proces. De ce este nevoie de sexualitate?
O simpla comparatie a structurii celulare, ovulului si spermatozoidului, cu spectrul electromagnetic (solar...), ne face sa constatam urmatoarele date:
-Spermatozoidul este nimic altceva decat o celula procariota!
-Ovulul este o celula eucariota lipsita de Aportul de A.D.N. AL SPERMATOZOIDULUI, ADICA ESTE O CELULA FARA NUCLEU. Spermatozoidul este in fapt viitorul nucleu al celulei eucariote.
-Ovulul fecundat de un spermatozoid viabil este in realitate o celula complexa eucariota. Ovulul nu poate sa se reproduca singur, fara aportul A.D.N. al spermatozoidului, prin simplul motiv ca celulele eucariote si procariote incep multiplicarea la nivel de A.D.N. Structurile nucleare din mitocondrii sunt diferentiate de cele din nucleul celular si deci si de A.D.N. al spermatozoidului.
In felul acesta sansa de a exista a unei specii eucariote creste. Toti masculii viabili pot transmite caracteristicile biologice noilor generatii. Cu cat amestecul de masculi este mai mare, cu atat specia se va uniformiza pe conditiile de mediu. Acest fapt va face ca o boala a mediului sa devina automat si o boala a speciei. Suntem obisnuiti sa tratam bolnavi, dar uitam sa tratam si mediul in care acestia traiesc.
