Date pentru prelucrare cercetare biofizica

1. Clorofila
Microorganisme fotosintetizatoare, protiste inferioare, alge albastre şi unele bacterii, conţin în citoplasmă particule de pigmenţi (chromatofori) cu dimensiuni de 500-600 Å. La unele specii există până la 600 de astfel de particule, având rol direct în mecanismele complexe prin care energia luminoasă este utilizată pentru reacţiile chimice de scindare a materialului nutritiv sau de sinteză a constituenţilor specifici celulei.

Spectre de linii atomice in biofizica (Gh. Parascan)

Spectre de linii atomice in biofizica (Gh. Parascan)

Teoria Structurii spectrale a Universului arata ca la nivel de spectre de linii de emisie-absorbtie atomice, exista comunicatie. Adica daca un element chimic emite o radiatie, acelasi element este cel mai in masura sa il absoarba, ori alte elemente care poseda linii similare, foarte apropiate, care in combinatii moleculare sau macromoleculare au linii asemanatoare, sau linii rezonante (in raport de 1 la 1/2).

Timina C5 H6 N2 O2

Adenina  C5 H5 N5

Guanina  C5 H5 N5 O

Citozina C4 H5 N3 O

Legatura dintre Adenina si Timina

Legatura dintre Guanina si Citozina

Aceste planse reprezinta spectrele atomilor ce intra in componentele de baza ale A.D.N.-ului celular.
Ele demonstreaza ca toate elementele chimice de la baza vietii comunica la nivelul undelor rosii, unde emise de spectrul solar in procent de 80%. Practic fara aceste spectre atomice nu am putea percepe radiatia solara din spectrul vizibil, spectru de care depinde activitatea clorofilelor si a globulelor rosii.

Acestea sunt spectrograme atomice brute si nu spectrograme moleculare.

Apa H2 O

Absorbtia in spectru electromagnetic 

sursa web

Se poate observa cum apa absoarbe radiatiile rosii. Asta inseamna ca apa care constituie cam 60-98% materia fiintelor vii, este capabila sa absoarba radiatiile rosii emise majoritar de Soare si sa le utilizeze in fotosinteza plantelor diverse.

Pentru calcule chimice diverse se poate utiliza adresa web

Teorii actuale asupra aparitiei vietii.

Exista fuziune la rece?

Exista fuziune la rece?

Fizicienii ne tot spun ca nu, ca transmutatia elementelor implica energii imense.
Sa nu uitam ca si zborul uman era privit ca o imposibilitate. Pina si ultimul tantar putea sa zboare, dar capetele ilustre sustineau ca aparatele mai grele decat aerul nu pot sa se ridice in aer prin propriile mijloace...
Intotdeauna exista o solutie, o scurtatura pe care mintile dogmatizate de anumite obiceiuri lumesti, nu le vad.

Exista fuziune la rece?
Fuziunea nucleară este procesul prin care două nuclee atomice reacționează pentru a forma un nou nucleu, mai greu (cu masă mai ridicată) decât nucleele inițiale. 
Observam ca in formularea de pe Wikipedia avem doua nucleie atomice care dau prin coliziune un nucleu mai greu. Asadar se spune ca avem in discutie nuclee, adica structuri!
Nu ar fi mai bine sa spunem ca Fuziunea este un fenomen de recombinare intre structuri?
Nucleele atomice sunt adevarate conglomerate de particule si subparticole, structuri in sensul moleculelor si macromoleculelor, dar la alt nivel dimensional.
De ce ar fi nucleele mai cu mot decat structurile celulare biologice, doar tot structuri sunt.
Diferenta dintre structuri consta in dimensiunea lor. Asta inseamna ca , cu cat doua structuri sunt mai diferite dimensional cu atat mai dificil va fi sa se influenteze reciproc, caci, ca in cazul undelor electromagnetice, undele diferite ca lungime nu se afecteaza unele pe altele.
Tocmai de aceea nu putem influenta nucleele folosind unde ca lumina, caldura(infrarosiile)...
Exista totusi o posibilitate: rezonanta intre unde si structuri. Cu o antena radio putem percepe eficient o unda cu lungime injumatatita fata de lungimea acesteia. Asta inseamna ca putem influenta prin rezonanta din aproape in aproape si structuri diferite dimensional. Ca dovada este faptul ca ne trebuie 20 minute sa incalzim un mediu de bacterii pentru a le face inofensive si fara a le distruge. Practic le iradiem prin foc cu unde infrarosii, care rezoneaza cu undele lumibnoase, care la randul lor rezoneaza cu undele ultraviolete, unde ce au aceleasi dimensiuni cu bacteriile. Asadar se poate influenta indirect, prin rezonanta si alte unde si alte structuri diferite dimensional. Dar pentru a face acest lucru avem nevoie de un plus de asa zisa energie calorica pentru a realiza o biata pasteurizare a laptelui spre exemplu. Dar daca dimensiunile nucleelor atomice sunt mai mici decat insusi spectrul undelor gamma? Ar trebui sa consumam o cantitate de caldura la nivelul undelor infrarosii, extrem de mare. Tocmai acest consum de infrarosii ii fac pe oamenii de stiinta sa considere imposibila fuziunea la rece.
Nucleele atomice si particulele fundamentale nu pot fi percepute direct, fiind mult prea mici, sub nivelul lungimii undelor gamma. Asta inseamna ca le putem pune in evidenta doar prin efectele acestora asupra spectrului perceptibil clasic (gamma-radio). Cum undele diferite, cat si structurile diferite dimensional nu se afecteaza reciproc, singura posibilitate ramane influentarea prin fenomene indirecte:
-Putem afecta un nucleu prin rezonanta unui alt nucleu, perticula prin rezonata electromagnetica, cu un mare consum de energie calorica, luminoasa...Acesta din urma poate fi astfel determinat sa loveasca nucleul in cauza.
-Putem afecta un nucleu prin rezonanta din aproape in aproape pe axa frecventelor electromagnetice, prin fenomenul de rezonanta. Dar consumul de energie este extrem de ridicat!

Ceea ce nu putem noi face , face insa natura. Fiecare structura, indiferent de dimensiunile sale se comporta similar undelor electromagnetice si poate rezona natural cu mediul ambiant. Trebuie spus ca mediul ambiant nu se afla doar pe aceleasi dimensiuni, lungimi de unda, ci si pe un spectru electromagnetic infinit. Caci o structura , asa zis materiala, se comporta ca si undele unele fata de altele. Doua unde similare se resping si nu pot ocupa acelasi spatiu tridimensional, iar doua unde sau structuri diferite dimensional pot ocupa acelasi spatiu tridimensional si pot din aproape in aproape sa se influenteze prin rezonanta dimensionala.

Astfel ca doua structuri distantate pe spectrul electromgnetic, dimensional, pot ocupa practic acelasi spatiu. As spune mai degraba ca fac parte comuna dintr-o hiperstructura spectrala electromagnetica.
Majoritatea structurilor cunoscute: atomi, molecule, macromolecule, celule vii, ecosisteme, au la baza structuri partial identice si partial diferite. Acest fapt fac posibila unirea lor partiala prin ceea ce numim combinatie chimica. Doi atomi, structuri nu doar se apropie ci partial fuzioneaza spectral. Componentele lor diferite dimensional pe spectrul electromagnetic fac ca structurile sa coexiste partial in acelasi spatiu tridimensional. Materia nu este o componenta palpabila ca un conglomerat de bile solide tridimensionale monocrome, ci un complex de unde structurate atat pe axa frecventelor electromagnetice, cat si pe axele fiecarei lungimi de unda... Asadar corpurile pe langa faptul ca le consideram a fi existente intr-un spatiu tridimensional, ocupa un larg spectru al unui spatiu policrom, adica in acelasi spatiu tridimensional putem avea o infinitate de spatii diferi t"colorate", fiecare fiind definit de unda de aceeasi culoare, frecventa...

In zona perceptibila gamma-radio avem structuri la nivelul celulelor vii. Aceste structuri poarta numele de: molecule, macromolecule, organite celulare, celule vii. Asa zis materie anorganica poseda in spectrul perceptibil doar: molecule, macromolecule si cristale. In aceste conditii organitele celulare sunt structuri singulare in spectrul perceptibil, in afara de cristalele anorganice. Acest fapt face ca organitele celulare sa perceapa in cantitate mare intreg spectrul perceptibil emis de Soare si mediul ambiant. Tocmai de aceea materia vie s-a dezvoltat mult, mediul ambiant fiind in mare parte transparent la nivelul spectrului gamma-radio.

A gandi lumea in termenii oferiti de legile spectrului electromagnetic, inseamna a regandi toate informatiile stiintifice invatate pana in prezent. Deodata lumea nu este materie, radiatie, spatiu monocrom abstract, ci a devenit o lume policroma, adica infinit conceputa ca structuri pe axa frecventelor spectrului electromagnetic si care are la baza legile undelor electromagnetice: undele si structurile diferite pe spectrul electromagnetic nu se afecteaza direct si pot ocupa acelasi spatiu tridimensional, dar pot rezona asemeni undelor cu antenele radio, iar undele similare ca lungime, cat si structurile identice nu pot ocupa acelasi spatiu tridimensional.

O astfel de conceptie ne prezinta lumea ca infinit:
1. infinit in spatiul tridimensional.
2. infinit ca structurare pe axa spectrului electromagnetic, axa frecventelor (deci putem avea structuri de la microcosmos la macrocosmos),
3. infinit ca miscare,
4. Infinit ca posibilitati de combinare a elementelor interne
5. infinit ca densitati si intensitati
...

O astfel de lume, structurata electromagnetic ne spune ca atomii sunt structuri ca si cele biologice, moleculare, macromoleculare, cristaline, doar ca se gasesc nu doar dimensional, ci si pe spectrul electromagnetic la frecvente mult inferioare zonei gamma-radio. Si la acest nivel avem parte de aceleasi asa zis transmutatii structurale.
Transmutatiile structurale biologice sunt cele din interiorul organitelor si celulelor vii. A.D.N.-ul se desface si se reface in doi A.D.N. folosind materia celulara. Practic avem substructuri pe care celula le reasambleaza in forme identice cu structurile celulare, organite, macromolecule...
Este foarte posibil ca sistemul de asamblare-dezasamblare tip LEGO sa fie universal si ca toti atomii sa se multiplice, ori sa fuzioneze in acelasi sistem.
Legile fizicii ne spun insa ca daca folosim mecanismele electromagnetice la aceleasi frecvente putem crea cel mai ieftin o fuziune de structuri, atomi, molecule, macromolecule, organite, celule vii... Daca insa incercam sa facem fuziune la nivel micro, folosind unde macro, va trebui sa consumam energii colosale! Adica exact ce se intampla in prezent in ciclotroane...

Spectrul electromagnetic reprezintă totalitatea radiațiilor electromagnetice existente în Univers. 

Spectrul electromagnetic se extinde de la radiațiile cu lungime de undă scurtă, cum sunt razele gamma, razele X, apoi lumina ultravioletă, lumina vizibilă și razele infraroșii, apoi până la radiațiile cu lungime de undă mare, cum ar fi undele radio. (Wikipedia)

Limitarea in stiinta contemporana a spectrului electromagnetic doar la ceea ce numim radiatii este un nonsens. Intr-un univers infinit in spatiu, timp, stiinta se incapataneaza sa ne spuna ca spectrul electromagnet este finit pe axa frecventelor. Aceasta limitare face ca undele imperceptibile de sub dimensiunea razelor gamma sa fie interpretate ca lumea atomilor. Sa fie atomii fauriti din alt aluat decat undele electromagnetice? Putin probabil! La fel se intampla si cu undele imperceptibile cu lungimi mai mari decat undele radio. Nu le putem vedea direct, dar indirect le vedem efectele in structurarea galaxiilor si clusterelor galactice...

Va trebui sa constientizam ca axa frecventelor este infinita si ca doar o mica parte din acestea sunt perceptibile, intre undele gamma si undele radio. 

Ideea ca tot ce ne inconjoara este rodul structurilor si nu al unor corpusculi in microcosmos, ne da posibilitatea sa gandim Universul cu acelasi limbaj: legile spectrului electromagnetic infinit.

De altfel cosmologii actuali tind sa spuna acelasi lucru, dar mult mai complicat, incercand sa demonstreze ca suntem intr-o lume alcatuita din multiversuri, in loc sa spuna ca posibilitatile de explicatii in termenii spectrului electromagnetic sunt mult mai logice si prezinta un Univers perfect inteligibil. O teorie cosmologica ar trebui sa fie simpla si sa aiba la baza o singura idee, care sa explice totul si nu sa ne dea multiple variante himerice, filozofice...

Cu alte cuvinte spectrul electromagnetic clasic trebuie inlocuit cu ideea de spectru electromagnetic extins, atat dincolo de undele gamma, cat si de undele radio la infinit.
In acest context structurile mai mici ca undele gamma sunt cele pe care le numim in prezent materie, structurile din zona spectrului clasic gamma-radio le putem numi unde electromagnetice perceptibile, iar undele de lungimi peste cele ale undelor radio am putea sa le numim unde macrostructurale, capabile sa organizeze cosmosul.
Fuziunea structurilor este perceputa indirect la nivel atomic, sesizata direct la nivelul spectrului clasic gamma-radio si sesizata indirect la nivelul undelor si structurilor macrocosmice.

De ce se numeste fuziune la rece? Pur si simplu ca are loc natural: doua structuri electromagnetice, asa zis materiale, sau structuri macrocosmice pot fuziona total sau partial. In acest caz fuziunea la cald este cea impusa prin experiment. Utilizand alte zone spectrale, infrarosu in speta, incercam sa facem o fuziune a zonelor spectrale din microcosmos, ori din macrocosmos... Ori acest fapt se poate implini cu un mare consum de asa zisa energie, utilizand fenomenul de rezonanta din aproape in aproape a undelor electromagnetice. Este ca si cum ne-am scarpina cu mana altuia.

Fuziunea la rece, biologica
Problema pusa in prezent legata de fuziunea la rece in organismele vii este falsa. In mediul biologic nu avem fuziune la nivel atomic, ci la nivel molecular, macromolecular, organitelor celulare, celulelor, organismelor si ecosistemelor. Pana in prezent s-a incercat a se gasi exemple de  transmutatii la nivel de elemente chimice, dar fara a fi demonstrata o astfel de fuziune. Este si normal, deoarece, elementele chimice sunt dimensional sub zona biologica in spectrul electromagnetic. Situatia ar fi similara cu incercarea de a face fuziune fara a investi in energie imensa. In materia vie avem o fuziune localizata spectral intre undele gamma si undele radio. Se poate lesne demonstra ca structurile celulare rezoneaza cu unde electromagnetice binedefinite si care au dimensiuni similare cu a structurilor, sau pana la jumatatea acestora. Din pacate biofizicienii de pana acum nu au evidentiat acest fenomen, desi l-am evidentiat in multe scrieri pe internet, sesiuni stiintifice, presa scrisa...
In spectrul solar avem portiuni intense de radiatii pe anumite frecvente, Aceste maxime au creat in celulele vii organite rezonante dimensional, cu dimensiuni de 1 la 1/2 din a undelor percepute cu precadere. Datorita acestui fapt organitele au dimensiuni identice la nivel planetar, indiferent de dimensiunea celulelor din care fac parte. In felul acesta biologia devine o problema de biofizica. Evidentierea unor legi clare de cooperare intre undele solare si structurile celulare, ne silesc sa reconsideram teoriile legate de aparitia si evolutia materiei vii.
Dar aceste idei, desi lesne de demonstrat, nu fac parte din cunostintele stiintei actuale, ci a unei stiinte de laborator si biblioteca, aflate inca in faza de a fi sesizate de savantii zilei. Ca orice idee novatoare si aceasta depaseste nivelul cunostintelor actuale si ca atare va mai sta o vreme uitata pe paginile web.
Pentru ca putem studia mult mai lesne spectrul electromagnetic clasic si structurile celulare similare dimensional, putem intelege mai bine modul cum fuzioneaza structurile in general si cele biologice in special.

Fisiune si fuziune la nivel de A.D.N.

Teoria aparitiei elementelor chimice din Tabelul lui Mendeleev in cicluri succesive

Teoria aparitiei elementelor chimice din Tabelul lui Mendeleev in cicluri succesive

Autor: Gheorghe Parascan, ian 2015, Bacau, Romania

Tabelul lui Mendeleev este unul din cele mai impresionante realizari ale cercetarii stiintifice. Dar cu toate acestea inca nimeni nu a reusit sa il explice. De ce exista o ordine atat de evidenta in Tabel?

De curand am analizat din nou acest interesant Tabel si am avut curiozitatea de a realiza grafice ale proprietatilor elementelor chimice. Am fost surprins sa constat ca fiecare grupa din tabel este de fapt un ciclu de sine statator si ca ciclurile se repeta in ordinea grupelor din Tabelul lui Mendeleev.

Avand cunostinte despre evolutia vietii pe planeta noastra, am avut curiozitatea de a compara aparitia diferitelor structuri celulare cu aparitia in cicluri a elementelor chimice. Rezultatul a fost incurajator. Fiecare ciclu (grupa) din Tabelul lui Mendeleev, corespunde aparitiei unui tip de celula, organit, structura celulara. Ideea este ca un organit celular nu poate sa apara inainte de aparitia elementelor chimice ce il compun. Astfel presupunem ca cloroplastul nu poate sa apara inaintea aparitiei Magneziului, aparitia cochiliilor nu poate sa apara inaintea aparitiei Calciului, globulele rosii nu pot sa apara inaintea aparitiei Fe....
Pana in prezent se sustinea ca atomii sunt creati cu mult inaintea aparitiei vietii, ori, din analiza comparativa cu evolutia vietii, rezulta o legatura evidenta intre evolutia celulelor vii si aparitia succesiva, pe o perioada mare de timp, a elementelor chimice.
Daca ar fi existat toate elementele chimice inca de acum 4,5 miliarde de ani, viata pluricelulara ar fi evoluat mult mai devreme. Ori viata pluricelulara a evoluat cam de acum 600-700 milioane de ani. Conform ipotezei prezentate, exact in acea perioada au aparut elementele chimice Ca si Fe, elemente ce au facilitat aparitia organismelor complexe, animalelor in special...
De asemeni clorofila a aparut odata cu formarea in Sistemul solar a Magneziului, adica acum cca. 2 miliarde de ani.
Toate aceste momente de aparitie a noi elemente chimice au influentat evident evolutia vietii pe planeta noastra.

Daca aceasrta Teorie este reala, si argumentele ce o sustin sunt numeroase, inseamna ca elementele din Tabelul lui Mendeleev au aparut in cicluri succesive, fiecare ciclu formand pe perioada existentei lui cate o grupa din Tabel. Fiecare element chimic, odata format, a influentat direct pozitiv sau negativ materia vie.

Evolutia aparitiei grupelor de elemente chimice din Tabelul lui Mendeleev:

Putem presupune ca la inceput a fost un nor de Hidrogen.
Prin colapsare partiala norul de Hidrogen a generat Heliu. In prezent avem aproximativ 75% H si 24%He in sistemul nostru cosmic.
Prima grupa din Tabelul lui Mendeleev include H si He.
La acest moment nu se putea crea materie vie. Se stie ca He nu se combina chimic cu nici un alt element.
A doua grupa din Tabel presupune aparitia pe o durata de 2,5 miliarde de ani a elementelor chimice:

Se observa aparitia C, N si O, care impreuna cu H format anterior, alcatuiesc 60% din substanta materiei vii din prezent. In aceste conditii observam ca avem posibilitatea de a explica aparitia ADN-ului. Acesta este constituit din Adenina, Guanina, Timina si Uracil. Toate acestea sunt alcatuite din atomii: H,N si O, adica exact cei abia formati in aceasta perioada evolutiva.

A treia grupa din Tabel contine:

Pentru evolutia vietii Na si Mg sunt extrem de importante. Mg este necesar formarii clorofilei "a" si deci putem presupune ca aparitia Mg corespunde aparitiei cloroplastelor in evolutia materiei vii, adica acum cca. 2 miliarde de ani. Pe toata perioada acestui ciclu viata s-a dezvoltat si in baza fotosintezei, ajungand la nivelul eucariotelor.

A patra grupa din Tabel face posibila aparitia Ca si a Fe. Aparitia Ca corespunde cu aparitia cochiliilor calcifere, iar aparitia Fe se identifica cu aparitia globulelor rosii formate din atomi de H, N, O si Fe.

Atat Ca, cat mai apoi si Fe au creat posibilitatea aparitiei organismelor pluricelulare. Dovada sunt coloniile milionare de corali, insulele coraliere, miliardele de cochilii, cat si organismele superioare, pluricelulare ce au aparut si care au sange rosu datorita Ferului.Aceasta grupa a aparut la inceputului unui ciclu, acum cca. 700-600 milioane de ani.

A cincea grupa din Tabel poseda doar vagi urme de atomi importanti pentru materia vie: Mo si I. Majoritatea noilor elemente sunt de fapt mai degraba toxice pentru materia vie anterioara. Din fericire cantitatile la nivel planetar sunt reduse.Este interesant de presupus ca noile cicluri de formare a elementelor chimice ar putea fi cauza perioadelor disparitiilor in masa a organismelor vii din istoria vietii pluricelulare. Mari disparitii ale organismelor au fost acum 438, 360, 245, 208 si 65 milioane de ani. Sa corespunda aceste date cu noi cicluri de nastere a elementelor chimice din tabelul lui Mendeleev? De altfel se poate lesne constata ca elementele chimice din ultimele grupe din Tabel nu se regasesc in materia vie, decat mai degraba ca poluant!

A sasea grupa din Tabel aduce cu sine elementele radioactive. Acestea evident nu sunt propice vietii, dar pot realiza transmutatii genetice multiple, astfel incat rata aparitiei speciilor noi sa creasca. In urma acestui proces apar desigur mii de specii noi.

A saptea grupa este de fapt ciclul actual de evolutie, si se observa ca mai sunt inca o serie de noi elemente ce inca nu au fost evidentiate. Se pare ca ne aflam spre finalul ultimului ciclu, moment cand presupunem ca ar trebui sa apara in natura elementele chimice 113-118. Aceasta grupa contine elemente extrem de instabile, radioactive, mutante genetic: U, Pu, Ac... Se pare ca elementele chimice abia aparute se manifesta pana la stabilizare ca elemente radioactive (izotopi). Materia vie practic nu foloseste elementele grupelor 6 si 7, ba dimpotriva. Aceste grupe duc la modificari drastice ale comportamentului firesc al materiei vii. Radioactivitatea duce la aparitia de cancere si modificari ale moleculelor si structurilor celulelor vii. In astfel de conditii ne aflam intr-un impas generalizat.

Dupa cum am scris anterior, suntem spre terminarea ultimului ciclu de nastere a noilor atomi (grupa a 7-a). Cu timpul vom intalni si elementele chimice lipsa si ne vom afla in faza aparitiei unui nou ciclu, viitoarea grupa 8 din Tabelul lui Mendeleev.

Observam ca ciclurile de formare a atomilor noi se face in perioade din ce in ce mai scurte de timp. In ultimele 600 milioane de ani au fost practic patru cicluri. Fiecare ciclu din perioada vietii pluricelulare si-a lasat amprenta asupra vietii pe Pamant. Ciclul care a generat grupa 4 din Tabelul lui Mendeleev a fost ultimul ciclu benefic. Urmatoarele cicluri a creat un mediu in care radioactivitatea solului a crescut extrem de mult, cu efecte directe asupra geneticii... Viitoarele cicluri vor fi din ce in ce mai scurte si elementele chimice noi vor fi tot mai instabile.

Dovezi ca Teoria aparitiei elementelor chimice din Tabelul lui Mendeleev ar fi justa avem:
Cea mai mare exploatare de aur din lume se afla in Bazinul minier de langa Johannesburg, Africa de sud, la o adancime de cca. 4 Km. Daca specificam ca se gaseste petrol si la adancimea de 6,5 Km, rezulta ca Aurul a fost depozitat ulterior aparitiei materiei vii. Deci Au nu este un element ce ne parvine din trecutul planetei, ci un element aparut ulterior. Unii cercetatori sustin faptul ca multe elemnente chimice au venit pe planeta prin intermediul meteoritilor. Dar meteoriti sunt de miliarde de ani, in timp ce Aur avem abia de dupa aparitia vietii.
Conform Teoriei expuse Aurul a luat nastere odata cu grupa 6 din Tabelul lui Mendeleev, fiind astfel un element chimic relativ nou si deci se va intalni mai des la suprafata. Grupa a 6-a ar fi luat nastere cam acum 250 milioane de ani si corespunde cu disparitia masiva de vietati din Permian-Jurasic, cand au disparut 50% specii de animale si 95% pesti!

De altfel vedem noi insine ceea ce se intampla in prezent la nivel planetar. Ultimul ciclu de aparitie a elementelor chimice este pe sfarsite. Materia vie se afla in colaps. Se stie ca majoritatea speciilor de arbori sunt pe cae de uscare si disparitie, vietatile vii de asemeni, animale, plante... Radioactivitatea mediului este in crestere, fenomen accentuat si de poluarea umana...

Sursa aparitiei ciclurilor de formare a elementelor chimice este in primul rand Soarele. Evolutia sa este cauza initierii fiecarui ciclu in parte. Este insa de asemeni posibil ca la nivelul planetelor solide procesul ciclurilor sa se accentueze si astfel sa avem posibilitatea de a identifica atomi noi.
Activitatea solara a trecut prin cateva maxime de emisie in spectrul H, Si si in prezent al Ca+ din atmosfera acestuia. Trebuie spus ca maximul de radiatie a fost atins in urma cu cca. 700-600 milioane de ani, la nivelul liniei H alfa a atomului de Hidrogen. Acest fapt s-a suprapus peste dezvoltarea materiei vii in cadrul vietii pluricelulare. Radiatia rosie a liniei Hidrogenului era de peste 2,5 ori mai mare ca pana in prezent, ceea ce a dus la dezvoltarea marilor reptile si arborilor gigant! Fotosinteza utilizeaza tocmai aceasta linie rosie de emisie solara, clorofila "a" absorbind cu precadere culoarea rosie.

Prelucrari date atomi 2

Grafic proprietati atomi 1

Amazing Resonance Experiment!