Matematica policroma a cosmosului

Matematica policroma a cosmosului

Universul, aceasta imensa enigma ne include in tainele sale. Cum poate o componenta a unui mecanism atat de fantastic sa isi explice modul de functionare a intregului? Acesta este rolul mintii umane. Omul de abia paseste pe calea cunoasterii realitatii ansamblului cosmic si nu doar al realitatii apropiate. Descopera infinitul subatomic si infinitul dimensional al universului. Fara sa intelegem aceste structuri si directii de evolutie nu vom reusi sa dam o explicatie reala a ceea ce ne implica direct si pe noi. Suntem la randul nostru o caramida in marele infinit. O caramida extrem de complexa, nu doar o cifra matematica, ci intreg cortegiul de proprietati matematice ale numerelor. Suntem alcatuiti din unde electromagnetice si acestea se comporta similar numerelor matematice.

Cifra matematica ramane independenta, ea nu apare si nici nu dispare. Ca si undele doua cifre identice nu pot sa ocupe acelasi spatiu: ele se aduna si se separa (scaderea). Asta inseamna ca sunt similare undelor de aceeasi frecventa (lungime de unda). Prin separarea undelor avem o indepartare a lor, fiecare numar putand deveni liber de ecuatia sau operatia matematica in care a fost implicat. Dar daca un numar matematic paraseste o ecuatie, el nu dispare, ci intra in alte ecuatii ignorate de prima ecuatie. Ca si in chimie, nimic nu dispare, nimic nu apare, ci totul se transforma...

Existenta insasi se bazeaza pe principiul dependentei sau independentei numerice a undelor electromagnetice. Undele detin o structura fizica ce nu poate sa dispara. Indiferent daca vedem unda sau nu, ea va ocupa intr-o forma sau alta un loc important in univers.

Se stie ca undele electromagnetice cu lungimi diferite pot ocupa acelasi spatiu tridimensional. In fiecare punct din raza de lumina vom regasi tot spectrul optic, nu ca o insiruire de puncte, ci ca o suprapunere spatiala de unde diverse (culori)...
Asta inseamna ca si numerele matematice au aceasta proprietate ignorata pana in prezent.
Privind numerele ca pe structuri monocrome, acestea se comporta ca in matematica actuala. Dar daca numerele ar fi policrome ca in cazul undelor electromagnetice ? Ar insemna ca pot ocupa acelasi spatiu tridimensional.
In cazul spatiului monocrom: un mar + un mar = 2 mere.   1 mar + 1 para = 1 mar + 1 para
In cazul spatiului policrom: un mar + un mar = 2 mere. 1 mar + 1 para = X componente monocrome si Y componente policrome regasite doar in mar sau in para. Acest fapt face ca o parte din mar si din para sa ocupe simultan acelasi spatiu tridimensional, iesind din aria de logica a matematicii clasice monocrome.

Iata asadar ca matematica clasica nu este buna in judecata spatiilor policrome si ca trebuie ajustata ca facand parte dintr-un univers policrim si nu monocrom!

Toate corpurile naturale sunt policrome si respecta legile undelor electromagnetice, astfel ca va trebui sa le judecam matematic pe potriva, folosind metode de calcul diferite de cele de pana in prezent. Natura are nevoie de matematicieni cu noi conceptii de calcul si viitorul cunoasterii depinde de aceasta.

Cand doua corpuri se atrag, o parte din componentele lor se resping, mai ales undele de foarte mare lungime. Corpurile se vor apropia pana la atingerea echilibrului dintre unde, in sensul ca undele identice nu pot ocupa acelasi spatiu, in timp ce undele diferite ca lungime se vor contopi spatial tridimensional, fara insa sa se afecteze reciproc, acestea ocupand pe axa frecventelor pozitii diferite. Inseamna ca avem de a face cu o noua dimensiune a spatiului, acea a frecventelor electromagnetice, dimensiune ignorata in stiinta contemporana si din aceasta cauza nu reusim sa interpretam corect datele observationale.

Apelarea la o matematica polimonocrome, deci policrome, va crea premiza intelegerii functionarii lumii in care existam.

Undele electromagnetice sunt baza structurilor corpurilor fizice, a combinatiilor asa zis chimice. Vrem sau nu, legile undelor fac parte din proprietatile corpurilor.
O unda electromagnetica se poate pozitiona langa o alta unda electromagnetica de aceeasi frecventa. Lumina este un sir de astfel de pozitionari la nivelul fiecarei frecvente. Dar tot in lumina avem mai multe unde diferite ca lungime de unda si ele alcatuiesc siruri diferentiate pe axa frecventelor electromagnetice, toate acestea putand circula simultan prin acelasi spatiu tridimensional. Iata faptul ignorat de stiinta contemporana.

Rezulta ca toate corpurile (structurile electromagnetice policrome) au proprietati specifice de atractie si respingere datorate dimensiunilor undelor. Astfel un corp este o structura cu X elemente de aceeasi frecventa si Y elemente de frecvente diferite. In timp ce X face ca aceste corpuri sa se respinga din acelasi spatiu tridimensional, Y face ca, corpurile sa se atraga, pana la a se contopi tridimensional, insa in aparenta, caci componentele sunt situate pe dimensiunea axului frecventelor in pozitii diferite. Avem de a face cu o iluzie? Nu, ci cu o realitate ignorata.
Autor Gheorghe Parascan
gheorgheparascan@gmail.cm