O altfel de interpretare in stiinta actuala

O altfel de interpretare in stiinta actuala

Stiinta din prezent este pur si simplu un conglomerat urias de informatii, experimentari, produse si interpretari diverse pe anumite teme prioritare: lumea atomilor, Univers, biologie, tehnologie, economie si medicina...

Cum era si firesc aceste domenii au pornit a fi definite si dezvoltate in diferite epoci istorice. La acele momente stiinta era mereu alta, isi cauta propriul drum. Din aceasta cauza putem vorbi depre faptul ca stiinta actuala nu este inca inchegata ca un intreg, ci se manifesta in special pe anumite varfuri, paliere, specialitati. Faptul ca stiinta inca nu evolueaza ca un intreg, ci mai degraba ca un ecosistem, face ca multe din realizarile ei sa fie de fapt simple speculatii, chiar daca se demonstreaza istoric faptul ca ar fi realitati absolute.
Multe din realizarile tehnice se bazeaza pe matematica, adica pe un domeniu ce reduce la proprietati matematice realitatea. Cu toate ca utilizarea matematicii ne ajuta sa trimitem un satelit in cosmosul apropiat, asta nu inseamna ca avem de a face cu un domeniu stiintific, ci doar cu unul tehnic. Este cazul vanatorii cu arcul al populatiei antice.
Stiinta este de fapt cea care ne poate dezvalui adevarul lumii in care existam, legile ei, fenomenele ce au loc in arealul Universului. Stiinta este cea care descopera legile lumii si nu realitatile ei. Realitatile Universului sunt percepute firesc de orice turist, capabil sa se miste, chiar prin tehnologie prin lumea inconjuratoare, chiar pana la infinit. Tehnologia ne poate purta prin cosmos, prin mediul celular, mediul atomic, ne poate ajuta sa exprimam in cifre structurile lumii, dar nu ne poate apropia de legile fundamentale.

Faptul ca in prezent nu avem o definitie reala a stiintei, ca aceasta este confundata cu amalgamul tehnologic, turismul in natura, chiar prin cosmos, face ca omul contemporan sa stie multe despre aspectele tehnice, dar mai nimic despre stiinta realitatii legilor Universului. Va trebui ca pe viitor stiinta sa se debaraseze de tehnologie si turismul cosmic, dar sa utilizeze cunostintele acumulate in acestea, in scopul depistarii legilor fundamentale, cele care nu se pot percepe, pipai, misca... ci doar deduse!

Date pentru prelucrare cercetare biofizica

1. Clorofila
Microorganisme fotosintetizatoare, protiste inferioare, alge albastre şi unele bacterii, conţin în citoplasmă particule de pigmenţi (chromatofori) cu dimensiuni de 500-600 Å. La unele specii există până la 600 de astfel de particule, având rol direct în mecanismele complexe prin care energia luminoasă este utilizată pentru reacţiile chimice de scindare a materialului nutritiv sau de sinteză a constituenţilor specifici celulei.

Spectre de linii atomice in biofizica (Gh. Parascan)

Spectre de linii atomice in biofizica (Gh. Parascan)

Teoria Structurii spectrale a Universului arata ca la nivel de spectre de linii de emisie-absorbtie atomice, exista comunicatie. Adica daca un element chimic emite o radiatie, acelasi element este cel mai in masura sa il absoarba, ori alte elemente care poseda linii similare, foarte apropiate, care in combinatii moleculare sau macromoleculare au linii asemanatoare, sau linii rezonante (in raport de 1 la 1/2).

Timina C5 H6 N2 O2

Adenina  C5 H5 N5

Guanina  C5 H5 N5 O

Citozina C4 H5 N3 O

Legatura dintre Adenina si Timina

Legatura dintre Guanina si Citozina

Aceste planse reprezinta spectrele atomilor ce intra in componentele de baza ale A.D.N.-ului celular.
Ele demonstreaza ca toate elementele chimice de la baza vietii comunica la nivelul undelor rosii, unde emise de spectrul solar in procent de 80%. Practic fara aceste spectre atomice nu am putea percepe radiatia solara din spectrul vizibil, spectru de care depinde activitatea clorofilelor si a globulelor rosii.

Acestea sunt spectrograme atomice brute si nu spectrograme moleculare.

Apa H2 O

Absorbtia in spectru electromagnetic 

sursa web

Se poate observa cum apa absoarbe radiatiile rosii. Asta inseamna ca apa care constituie cam 60-98% materia fiintelor vii, este capabila sa absoarba radiatiile rosii emise majoritar de Soare si sa le utilizeze in fotosinteza plantelor diverse.

Pentru calcule chimice diverse se poate utiliza adresa web

Teorii actuale asupra aparitiei vietii.

Exista fuziune la rece?

Exista fuziune la rece?

Fizicienii ne tot spun ca nu, ca transmutatia elementelor implica energii imense.
Sa nu uitam ca si zborul uman era privit ca o imposibilitate. Pina si ultimul tantar putea sa zboare, dar capetele ilustre sustineau ca aparatele mai grele decat aerul nu pot sa se ridice in aer prin propriile mijloace...
Intotdeauna exista o solutie, o scurtatura pe care mintile dogmatizate de anumite obiceiuri lumesti, nu le vad.

Exista fuziune la rece?
Fuziunea nucleară este procesul prin care două nuclee atomice reacționează pentru a forma un nou nucleu, mai greu (cu masă mai ridicată) decât nucleele inițiale. 
Observam ca in formularea de pe Wikipedia avem doua nucleie atomice care dau prin coliziune un nucleu mai greu. Asadar se spune ca avem in discutie nuclee, adica structuri!
Nu ar fi mai bine sa spunem ca Fuziunea este un fenomen de recombinare intre structuri?
Nucleele atomice sunt adevarate conglomerate de particule si subparticole, structuri in sensul moleculelor si macromoleculelor, dar la alt nivel dimensional.
De ce ar fi nucleele mai cu mot decat structurile celulare biologice, doar tot structuri sunt.
Diferenta dintre structuri consta in dimensiunea lor. Asta inseamna ca , cu cat doua structuri sunt mai diferite dimensional cu atat mai dificil va fi sa se influenteze reciproc, caci, ca in cazul undelor electromagnetice, undele diferite ca lungime nu se afecteaza unele pe altele.
Tocmai de aceea nu putem influenta nucleele folosind unde ca lumina, caldura(infrarosiile)...
Exista totusi o posibilitate: rezonanta intre unde si structuri. Cu o antena radio putem percepe eficient o unda cu lungime injumatatita fata de lungimea acesteia. Asta inseamna ca putem influenta prin rezonanta din aproape in aproape si structuri diferite dimensional. Ca dovada este faptul ca ne trebuie 20 minute sa incalzim un mediu de bacterii pentru a le face inofensive si fara a le distruge. Practic le iradiem prin foc cu unde infrarosii, care rezoneaza cu undele lumibnoase, care la randul lor rezoneaza cu undele ultraviolete, unde ce au aceleasi dimensiuni cu bacteriile. Asadar se poate influenta indirect, prin rezonanta si alte unde si alte structuri diferite dimensional. Dar pentru a face acest lucru avem nevoie de un plus de asa zisa energie calorica pentru a realiza o biata pasteurizare a laptelui spre exemplu. Dar daca dimensiunile nucleelor atomice sunt mai mici decat insusi spectrul undelor gamma? Ar trebui sa consumam o cantitate de caldura la nivelul undelor infrarosii, extrem de mare. Tocmai acest consum de infrarosii ii fac pe oamenii de stiinta sa considere imposibila fuziunea la rece.
Nucleele atomice si particulele fundamentale nu pot fi percepute direct, fiind mult prea mici, sub nivelul lungimii undelor gamma. Asta inseamna ca le putem pune in evidenta doar prin efectele acestora asupra spectrului perceptibil clasic (gamma-radio). Cum undele diferite, cat si structurile diferite dimensional nu se afecteaza reciproc, singura posibilitate ramane influentarea prin fenomene indirecte:
-Putem afecta un nucleu prin rezonanta unui alt nucleu, perticula prin rezonata electromagnetica, cu un mare consum de energie calorica, luminoasa...Acesta din urma poate fi astfel determinat sa loveasca nucleul in cauza.
-Putem afecta un nucleu prin rezonanta din aproape in aproape pe axa frecventelor electromagnetice, prin fenomenul de rezonanta. Dar consumul de energie este extrem de ridicat!

Ceea ce nu putem noi face , face insa natura. Fiecare structura, indiferent de dimensiunile sale se comporta similar undelor electromagnetice si poate rezona natural cu mediul ambiant. Trebuie spus ca mediul ambiant nu se afla doar pe aceleasi dimensiuni, lungimi de unda, ci si pe un spectru electromagnetic infinit. Caci o structura , asa zis materiala, se comporta ca si undele unele fata de altele. Doua unde similare se resping si nu pot ocupa acelasi spatiu tridimensional, iar doua unde sau structuri diferite dimensional pot ocupa acelasi spatiu tridimensional si pot din aproape in aproape sa se influenteze prin rezonanta dimensionala.

Astfel ca doua structuri distantate pe spectrul electromgnetic, dimensional, pot ocupa practic acelasi spatiu. As spune mai degraba ca fac parte comuna dintr-o hiperstructura spectrala electromagnetica.
Majoritatea structurilor cunoscute: atomi, molecule, macromolecule, celule vii, ecosisteme, au la baza structuri partial identice si partial diferite. Acest fapt fac posibila unirea lor partiala prin ceea ce numim combinatie chimica. Doi atomi, structuri nu doar se apropie ci partial fuzioneaza spectral. Componentele lor diferite dimensional pe spectrul electromagnetic fac ca structurile sa coexiste partial in acelasi spatiu tridimensional. Materia nu este o componenta palpabila ca un conglomerat de bile solide tridimensionale monocrome, ci un complex de unde structurate atat pe axa frecventelor electromagnetice, cat si pe axele fiecarei lungimi de unda... Asadar corpurile pe langa faptul ca le consideram a fi existente intr-un spatiu tridimensional, ocupa un larg spectru al unui spatiu policrom, adica in acelasi spatiu tridimensional putem avea o infinitate de spatii diferi t"colorate", fiecare fiind definit de unda de aceeasi culoare, frecventa...

In zona perceptibila gamma-radio avem structuri la nivelul celulelor vii. Aceste structuri poarta numele de: molecule, macromolecule, organite celulare, celule vii. Asa zis materie anorganica poseda in spectrul perceptibil doar: molecule, macromolecule si cristale. In aceste conditii organitele celulare sunt structuri singulare in spectrul perceptibil, in afara de cristalele anorganice. Acest fapt face ca organitele celulare sa perceapa in cantitate mare intreg spectrul perceptibil emis de Soare si mediul ambiant. Tocmai de aceea materia vie s-a dezvoltat mult, mediul ambiant fiind in mare parte transparent la nivelul spectrului gamma-radio.

A gandi lumea in termenii oferiti de legile spectrului electromagnetic, inseamna a regandi toate informatiile stiintifice invatate pana in prezent. Deodata lumea nu este materie, radiatie, spatiu monocrom abstract, ci a devenit o lume policroma, adica infinit conceputa ca structuri pe axa frecventelor spectrului electromagnetic si care are la baza legile undelor electromagnetice: undele si structurile diferite pe spectrul electromagnetic nu se afecteaza direct si pot ocupa acelasi spatiu tridimensional, dar pot rezona asemeni undelor cu antenele radio, iar undele similare ca lungime, cat si structurile identice nu pot ocupa acelasi spatiu tridimensional.

O astfel de conceptie ne prezinta lumea ca infinit:
1. infinit in spatiul tridimensional.
2. infinit ca structurare pe axa spectrului electromagnetic, axa frecventelor (deci putem avea structuri de la microcosmos la macrocosmos),
3. infinit ca miscare,
4. Infinit ca posibilitati de combinare a elementelor interne
5. infinit ca densitati si intensitati
...

O astfel de lume, structurata electromagnetic ne spune ca atomii sunt structuri ca si cele biologice, moleculare, macromoleculare, cristaline, doar ca se gasesc nu doar dimensional, ci si pe spectrul electromagnetic la frecvente mult inferioare zonei gamma-radio. Si la acest nivel avem parte de aceleasi asa zis transmutatii structurale.
Transmutatiile structurale biologice sunt cele din interiorul organitelor si celulelor vii. A.D.N.-ul se desface si se reface in doi A.D.N. folosind materia celulara. Practic avem substructuri pe care celula le reasambleaza in forme identice cu structurile celulare, organite, macromolecule...
Este foarte posibil ca sistemul de asamblare-dezasamblare tip LEGO sa fie universal si ca toti atomii sa se multiplice, ori sa fuzioneze in acelasi sistem.
Legile fizicii ne spun insa ca daca folosim mecanismele electromagnetice la aceleasi frecvente putem crea cel mai ieftin o fuziune de structuri, atomi, molecule, macromolecule, organite, celule vii... Daca insa incercam sa facem fuziune la nivel micro, folosind unde macro, va trebui sa consumam energii colosale! Adica exact ce se intampla in prezent in ciclotroane...

Spectrul electromagnetic reprezintă totalitatea radiațiilor electromagnetice existente în Univers. 

Spectrul electromagnetic se extinde de la radiațiile cu lungime de undă scurtă, cum sunt razele gamma, razele X, apoi lumina ultravioletă, lumina vizibilă și razele infraroșii, apoi până la radiațiile cu lungime de undă mare, cum ar fi undele radio. (Wikipedia)

Limitarea in stiinta contemporana a spectrului electromagnetic doar la ceea ce numim radiatii este un nonsens. Intr-un univers infinit in spatiu, timp, stiinta se incapataneaza sa ne spuna ca spectrul electromagnet este finit pe axa frecventelor. Aceasta limitare face ca undele imperceptibile de sub dimensiunea razelor gamma sa fie interpretate ca lumea atomilor. Sa fie atomii fauriti din alt aluat decat undele electromagnetice? Putin probabil! La fel se intampla si cu undele imperceptibile cu lungimi mai mari decat undele radio. Nu le putem vedea direct, dar indirect le vedem efectele in structurarea galaxiilor si clusterelor galactice...

Va trebui sa constientizam ca axa frecventelor este infinita si ca doar o mica parte din acestea sunt perceptibile, intre undele gamma si undele radio. 

Ideea ca tot ce ne inconjoara este rodul structurilor si nu al unor corpusculi in microcosmos, ne da posibilitatea sa gandim Universul cu acelasi limbaj: legile spectrului electromagnetic infinit.

De altfel cosmologii actuali tind sa spuna acelasi lucru, dar mult mai complicat, incercand sa demonstreze ca suntem intr-o lume alcatuita din multiversuri, in loc sa spuna ca posibilitatile de explicatii in termenii spectrului electromagnetic sunt mult mai logice si prezinta un Univers perfect inteligibil. O teorie cosmologica ar trebui sa fie simpla si sa aiba la baza o singura idee, care sa explice totul si nu sa ne dea multiple variante himerice, filozofice...

Cu alte cuvinte spectrul electromagnetic clasic trebuie inlocuit cu ideea de spectru electromagnetic extins, atat dincolo de undele gamma, cat si de undele radio la infinit.
In acest context structurile mai mici ca undele gamma sunt cele pe care le numim in prezent materie, structurile din zona spectrului clasic gamma-radio le putem numi unde electromagnetice perceptibile, iar undele de lungimi peste cele ale undelor radio am putea sa le numim unde macrostructurale, capabile sa organizeze cosmosul.
Fuziunea structurilor este perceputa indirect la nivel atomic, sesizata direct la nivelul spectrului clasic gamma-radio si sesizata indirect la nivelul undelor si structurilor macrocosmice.

De ce se numeste fuziune la rece? Pur si simplu ca are loc natural: doua structuri electromagnetice, asa zis materiale, sau structuri macrocosmice pot fuziona total sau partial. In acest caz fuziunea la cald este cea impusa prin experiment. Utilizand alte zone spectrale, infrarosu in speta, incercam sa facem o fuziune a zonelor spectrale din microcosmos, ori din macrocosmos... Ori acest fapt se poate implini cu un mare consum de asa zisa energie, utilizand fenomenul de rezonanta din aproape in aproape a undelor electromagnetice. Este ca si cum ne-am scarpina cu mana altuia.

Fuziunea la rece, biologica
Problema pusa in prezent legata de fuziunea la rece in organismele vii este falsa. In mediul biologic nu avem fuziune la nivel atomic, ci la nivel molecular, macromolecular, organitelor celulare, celulelor, organismelor si ecosistemelor. Pana in prezent s-a incercat a se gasi exemple de  transmutatii la nivel de elemente chimice, dar fara a fi demonstrata o astfel de fuziune. Este si normal, deoarece, elementele chimice sunt dimensional sub zona biologica in spectrul electromagnetic. Situatia ar fi similara cu incercarea de a face fuziune fara a investi in energie imensa. In materia vie avem o fuziune localizata spectral intre undele gamma si undele radio. Se poate lesne demonstra ca structurile celulare rezoneaza cu unde electromagnetice binedefinite si care au dimensiuni similare cu a structurilor, sau pana la jumatatea acestora. Din pacate biofizicienii de pana acum nu au evidentiat acest fenomen, desi l-am evidentiat in multe scrieri pe internet, sesiuni stiintifice, presa scrisa...
In spectrul solar avem portiuni intense de radiatii pe anumite frecvente, Aceste maxime au creat in celulele vii organite rezonante dimensional, cu dimensiuni de 1 la 1/2 din a undelor percepute cu precadere. Datorita acestui fapt organitele au dimensiuni identice la nivel planetar, indiferent de dimensiunea celulelor din care fac parte. In felul acesta biologia devine o problema de biofizica. Evidentierea unor legi clare de cooperare intre undele solare si structurile celulare, ne silesc sa reconsideram teoriile legate de aparitia si evolutia materiei vii.
Dar aceste idei, desi lesne de demonstrat, nu fac parte din cunostintele stiintei actuale, ci a unei stiinte de laborator si biblioteca, aflate inca in faza de a fi sesizate de savantii zilei. Ca orice idee novatoare si aceasta depaseste nivelul cunostintelor actuale si ca atare va mai sta o vreme uitata pe paginile web.
Pentru ca putem studia mult mai lesne spectrul electromagnetic clasic si structurile celulare similare dimensional, putem intelege mai bine modul cum fuzioneaza structurile in general si cele biologice in special.

Fisiune si fuziune la nivel de A.D.N.

Teoria aparitiei elementelor chimice din Tabelul lui Mendeleev in cicluri succesive

Teoria aparitiei elementelor chimice din Tabelul lui Mendeleev in cicluri succesive

Autor: Gheorghe Parascan, ian 2015, Bacau, Romania

Tabelul lui Mendeleev este unul din cele mai impresionante realizari ale cercetarii stiintifice. Dar cu toate acestea inca nimeni nu a reusit sa il explice. De ce exista o ordine atat de evidenta in Tabel?

De curand am analizat din nou acest interesant Tabel si am avut curiozitatea de a realiza grafice ale proprietatilor elementelor chimice. Am fost surprins sa constat ca fiecare grupa din tabel este de fapt un ciclu de sine statator si ca ciclurile se repeta in ordinea grupelor din Tabelul lui Mendeleev.

Avand cunostinte despre evolutia vietii pe planeta noastra, am avut curiozitatea de a compara aparitia diferitelor structuri celulare cu aparitia in cicluri a elementelor chimice. Rezultatul a fost incurajator. Fiecare ciclu (grupa) din Tabelul lui Mendeleev, corespunde aparitiei unui tip de celula, organit, structura celulara. Ideea este ca un organit celular nu poate sa apara inainte de aparitia elementelor chimice ce il compun. Astfel presupunem ca cloroplastul nu poate sa apara inaintea aparitiei Magneziului, aparitia cochiliilor nu poate sa apara inaintea aparitiei Calciului, globulele rosii nu pot sa apara inaintea aparitiei Fe....
Pana in prezent se sustinea ca atomii sunt creati cu mult inaintea aparitiei vietii, ori, din analiza comparativa cu evolutia vietii, rezulta o legatura evidenta intre evolutia celulelor vii si aparitia succesiva, pe o perioada mare de timp, a elementelor chimice.
Daca ar fi existat toate elementele chimice inca de acum 4,5 miliarde de ani, viata pluricelulara ar fi evoluat mult mai devreme. Ori viata pluricelulara a evoluat cam de acum 600-700 milioane de ani. Conform ipotezei prezentate, exact in acea perioada au aparut elementele chimice Ca si Fe, elemente ce au facilitat aparitia organismelor complexe, animalelor in special...
De asemeni clorofila a aparut odata cu formarea in Sistemul solar a Magneziului, adica acum cca. 2 miliarde de ani.
Toate aceste momente de aparitie a noi elemente chimice au influentat evident evolutia vietii pe planeta noastra.

Daca aceasrta Teorie este reala, si argumentele ce o sustin sunt numeroase, inseamna ca elementele din Tabelul lui Mendeleev au aparut in cicluri succesive, fiecare ciclu formand pe perioada existentei lui cate o grupa din Tabel. Fiecare element chimic, odata format, a influentat direct pozitiv sau negativ materia vie.

Evolutia aparitiei grupelor de elemente chimice din Tabelul lui Mendeleev:

Putem presupune ca la inceput a fost un nor de Hidrogen.
Prin colapsare partiala norul de Hidrogen a generat Heliu. In prezent avem aproximativ 75% H si 24%He in sistemul nostru cosmic.
Prima grupa din Tabelul lui Mendeleev include H si He.
La acest moment nu se putea crea materie vie. Se stie ca He nu se combina chimic cu nici un alt element.
A doua grupa din Tabel presupune aparitia pe o durata de 2,5 miliarde de ani a elementelor chimice:

Se observa aparitia C, N si O, care impreuna cu H format anterior, alcatuiesc 60% din substanta materiei vii din prezent. In aceste conditii observam ca avem posibilitatea de a explica aparitia ADN-ului. Acesta este constituit din Adenina, Guanina, Timina si Uracil. Toate acestea sunt alcatuite din atomii: H,N si O, adica exact cei abia formati in aceasta perioada evolutiva.

A treia grupa din Tabel contine:

Pentru evolutia vietii Na si Mg sunt extrem de importante. Mg este necesar formarii clorofilei "a" si deci putem presupune ca aparitia Mg corespunde aparitiei cloroplastelor in evolutia materiei vii, adica acum cca. 2 miliarde de ani. Pe toata perioada acestui ciclu viata s-a dezvoltat si in baza fotosintezei, ajungand la nivelul eucariotelor.

A patra grupa din Tabel face posibila aparitia Ca si a Fe. Aparitia Ca corespunde cu aparitia cochiliilor calcifere, iar aparitia Fe se identifica cu aparitia globulelor rosii formate din atomi de H, N, O si Fe.

Atat Ca, cat mai apoi si Fe au creat posibilitatea aparitiei organismelor pluricelulare. Dovada sunt coloniile milionare de corali, insulele coraliere, miliardele de cochilii, cat si organismele superioare, pluricelulare ce au aparut si care au sange rosu datorita Ferului.Aceasta grupa a aparut la inceputului unui ciclu, acum cca. 700-600 milioane de ani.

A cincea grupa din Tabel poseda doar vagi urme de atomi importanti pentru materia vie: Mo si I. Majoritatea noilor elemente sunt de fapt mai degraba toxice pentru materia vie anterioara. Din fericire cantitatile la nivel planetar sunt reduse.Este interesant de presupus ca noile cicluri de formare a elementelor chimice ar putea fi cauza perioadelor disparitiilor in masa a organismelor vii din istoria vietii pluricelulare. Mari disparitii ale organismelor au fost acum 438, 360, 245, 208 si 65 milioane de ani. Sa corespunda aceste date cu noi cicluri de nastere a elementelor chimice din tabelul lui Mendeleev? De altfel se poate lesne constata ca elementele chimice din ultimele grupe din Tabel nu se regasesc in materia vie, decat mai degraba ca poluant!

A sasea grupa din Tabel aduce cu sine elementele radioactive. Acestea evident nu sunt propice vietii, dar pot realiza transmutatii genetice multiple, astfel incat rata aparitiei speciilor noi sa creasca. In urma acestui proces apar desigur mii de specii noi.

A saptea grupa este de fapt ciclul actual de evolutie, si se observa ca mai sunt inca o serie de noi elemente ce inca nu au fost evidentiate. Se pare ca ne aflam spre finalul ultimului ciclu, moment cand presupunem ca ar trebui sa apara in natura elementele chimice 113-118. Aceasta grupa contine elemente extrem de instabile, radioactive, mutante genetic: U, Pu, Ac... Se pare ca elementele chimice abia aparute se manifesta pana la stabilizare ca elemente radioactive (izotopi). Materia vie practic nu foloseste elementele grupelor 6 si 7, ba dimpotriva. Aceste grupe duc la modificari drastice ale comportamentului firesc al materiei vii. Radioactivitatea duce la aparitia de cancere si modificari ale moleculelor si structurilor celulelor vii. In astfel de conditii ne aflam intr-un impas generalizat.

Dupa cum am scris anterior, suntem spre terminarea ultimului ciclu de nastere a noilor atomi (grupa a 7-a). Cu timpul vom intalni si elementele chimice lipsa si ne vom afla in faza aparitiei unui nou ciclu, viitoarea grupa 8 din Tabelul lui Mendeleev.

Observam ca ciclurile de formare a atomilor noi se face in perioade din ce in ce mai scurte de timp. In ultimele 600 milioane de ani au fost practic patru cicluri. Fiecare ciclu din perioada vietii pluricelulare si-a lasat amprenta asupra vietii pe Pamant. Ciclul care a generat grupa 4 din Tabelul lui Mendeleev a fost ultimul ciclu benefic. Urmatoarele cicluri a creat un mediu in care radioactivitatea solului a crescut extrem de mult, cu efecte directe asupra geneticii... Viitoarele cicluri vor fi din ce in ce mai scurte si elementele chimice noi vor fi tot mai instabile.

Dovezi ca Teoria aparitiei elementelor chimice din Tabelul lui Mendeleev ar fi justa avem:
Cea mai mare exploatare de aur din lume se afla in Bazinul minier de langa Johannesburg, Africa de sud, la o adancime de cca. 4 Km. Daca specificam ca se gaseste petrol si la adancimea de 6,5 Km, rezulta ca Aurul a fost depozitat ulterior aparitiei materiei vii. Deci Au nu este un element ce ne parvine din trecutul planetei, ci un element aparut ulterior. Unii cercetatori sustin faptul ca multe elemnente chimice au venit pe planeta prin intermediul meteoritilor. Dar meteoriti sunt de miliarde de ani, in timp ce Aur avem abia de dupa aparitia vietii.
Conform Teoriei expuse Aurul a luat nastere odata cu grupa 6 din Tabelul lui Mendeleev, fiind astfel un element chimic relativ nou si deci se va intalni mai des la suprafata. Grupa a 6-a ar fi luat nastere cam acum 250 milioane de ani si corespunde cu disparitia masiva de vietati din Permian-Jurasic, cand au disparut 50% specii de animale si 95% pesti!

De altfel vedem noi insine ceea ce se intampla in prezent la nivel planetar. Ultimul ciclu de aparitie a elementelor chimice este pe sfarsite. Materia vie se afla in colaps. Se stie ca majoritatea speciilor de arbori sunt pe cae de uscare si disparitie, vietatile vii de asemeni, animale, plante... Radioactivitatea mediului este in crestere, fenomen accentuat si de poluarea umana...

Sursa aparitiei ciclurilor de formare a elementelor chimice este in primul rand Soarele. Evolutia sa este cauza initierii fiecarui ciclu in parte. Este insa de asemeni posibil ca la nivelul planetelor solide procesul ciclurilor sa se accentueze si astfel sa avem posibilitatea de a identifica atomi noi.
Activitatea solara a trecut prin cateva maxime de emisie in spectrul H, Si si in prezent al Ca+ din atmosfera acestuia. Trebuie spus ca maximul de radiatie a fost atins in urma cu cca. 700-600 milioane de ani, la nivelul liniei H alfa a atomului de Hidrogen. Acest fapt s-a suprapus peste dezvoltarea materiei vii in cadrul vietii pluricelulare. Radiatia rosie a liniei Hidrogenului era de peste 2,5 ori mai mare ca pana in prezent, ceea ce a dus la dezvoltarea marilor reptile si arborilor gigant! Fotosinteza utilizeaza tocmai aceasta linie rosie de emisie solara, clorofila "a" absorbind cu precadere culoarea rosie.

Prelucrari date atomi 2

Grafic proprietati atomi 1

Amazing Resonance Experiment!

Cymatics experiment tonoscope 432-440Hz

Un Viaje Estereografico

Padurea Huia-Baciu CLUJ, UFO, Extraterestrii, Enigme, ozn-euri?

Arhiva informatii stiintifice utile in sustinerea Teoriei Structurii Electromagnetice a Universului

Arhiva informatii stiintifice utile in sustinerea Teoriei  Structurii Electromagnetice a Universului 

(Gheorghe Parascan)

5.

4.

ORGANITELE CELULARE

In biologia celulara, organitele sunt subunitati specializate ale celulei, ce prezinta functii specifice si sunt , de obicei, separatare prin membrane lipidice proprii.

Denumirea "organite" a fost adoptata pornind de la ideea ca aceste stucturi sunt pentru celula ceea ce sunt organele pentru corp. Organitele sunt vizibile la microscop, si pot fi, de asemenea, separate prin fractionare celulara. Exista mai multe tipuri de organite celulare, in mod deosebit in celulele eucariote. S-a crezut initial ca in celulele procariote nu exista organite celulare, insa s-au identificat, si in acest caz, existenta acestora. 

Celula animala . In interiorul citoplasmei cele mai importante organite si structuri celulare, includ: (1) nucleol,(2) nucleu, (3) ribozomi, (4) vezicule, (5) reticul endoplasmatic rugos, (6) Aparat Golgi, (7) citoschelet, (8) reticulul endoplasmatic neted, (9) mitocondrie (10) vacuola (11) citosol (12) lizozom,   (13) centrioli.

Istoric si terminologie

In biologie, organele sunt definite ca unitati functionale dintr-un organism. Analogia dintre organe si structurile celulare microscopice este evidenta, astfel incat, nici macar in cele mai vechi lucrari, autorii nu au discutat prea mult asupra diferentelor dintre cele doua.

Considerat a fi primul ce a utilizat diminutivul 'organite ' cu referire la structurile celulare, a fost zoologul german Karl August Mobius(1884), care a folosit mai intai diminutivul din limba latina 'organula '. Din context, era clar ca se referea la structurile  de inmultire a celulelor la protiste. Intr-o nota de subsol, publicata ca o lamurire asupra acestei teme, el a argumentat utilizarea temenului 'organula', din moment ce ele reprezinta parti componente ale celulei, cum organele multicelulare sunt pentru organism. Astfel, definitia initiala a fost cu referire doar la structurile organismelor unicelulare.

Vor trece cativa ani pana ce termenul "organite" va fii acceptat, iar semnificatia sa va include structurile celulare din organismele multicelulare. In publicatiile din jurul anului 1900 scrise de Valentin Häcker, Edmund Wilson si  Oscar Hertwig se folosea  expresia "organe celulare". Mai tarziu ambii termeni erau folositi in paralel: Bengt Lidforss a scris in 1915 (in Germania) despre 'Organe sau organite".

In 1920, termenul "organite" era folosit pentru a descrie structuri propulsorii si alte structuri ale protistelor, cum ar fi cilii.  Alfred Kühn numea centriolii "organite ale diviziunii",cu toate ca, spunea el, utilizarea acestui termen ca alternativa la expresia "componenta structurala" nu s-a decis inca, fara sa explice diferenta dintre cele doua.

In lucrarea sa din1953, Max Hartmann folosea termenul pentru membrana extracelulara (pelicula, invelis, perete celular) si scheletul intracelular al protistelor.

 Mai tarziu, termenul "organite" includea toate tipurile de structuri celulare, dupa care doar structurile delimitate de membrane erau considerate organite.

In 1978, Albert Frey-Wyssling sustinea ca termenul de organite ar trebui sa faca referire doar la structurile ce convertesc energia, cum sunt centrozomii, ribozomii si nucleolii. Aceasta definitie, insa, nu a avut prea multa recunoastere.

[edit] Examples

In timp ce majoritatea citologilor considera termenul "organite" a fii sinonim cu "compartiment celular", ceilelti aleg sa asocieze termenul doar cu structurile ce contin AND .

Conform definitiei restrictive a structurilor delimitate de membrane, anumite parti ale celulei nu indeplinesc conditiile de a fii "organite". Cu toate acestea, folosirea termenului 'organit' pentru structuri fara membrana, cum ar fii ribozomii, este des intalnita. Acest lucru a condus, in unele texte, la sublinierea diferentei dintre organitele cu membrana proprie si cele lipsite de membrana, acestea fiind aglomerari de macromolecule functiuni specializate, dar carora le lipseste o bariera membranara. Astfel de structuri sunt:

ribozomii

citoscheletul

flagelii

centriolii

Organitele celulei eucariote

Celulele eucariotele au structura cea mai complexa dintre toate tipurile de celule, si prin definitie interiorul lor este organizat in mici compartimente delimitate de membrane lipidice, asemanatoare membranei celulei. Cele mai mari organite, cum sunt nucleul si vacuolele, sunt usor de identificat microscopic. Ele au fost printre primele descoperiri ale biologiei, dupa inventarea microscopului.

Nu exista in toate celulele eucariote organitele din lista de mai jos. Exista organisme ale caror celule nu includ anumite organite, care, de altfel sunt considerate nelipsite din celulele eucariote (cum ar fii mitocondria). Sunt exceptii, comparativ cu lista de mai jos si in ceea ce priveste numarul de straturi ale membranei ce delimiteaza organitele (considerate a avea membrana dubla, organitele pot avea membrana unistatificata sau chiar tristratificata). In schimb numarul fiecarui tip de organit dintr-o celula data variaza dependent de functia acelei celule

Principalele organite ale celulei eucariote
Organit	Fuctia principala	Membrana	Organisme	Observatii
Cloroplast (plastid)	fotosinteza	Membrana dublu stratificata	Plante, protiste	Prezinta cateva gene
reticul endoplasmic	Sinteza si prelucrarea proteinelor (reticulul endoplasmic rugos) sinteza lipidelor (reticulul endoplasmic neted)	Membrana unistratificata	Toate celulele eucariote	reticulul  endoplasmic rugos, retea de cisterne alungite acoperite de ribozomi; reticulul endoplasmic neted-sistem de formatiuni tubulare.
Aparatul Golgi	Sortarea si impachetarea proteinelor	Membrana unistratificata	Toate celulele eucariote	Fata cis (convexa) reticulul endoplasmic rugos; fata trans (concava) indepartata de reticulul endoplasmic rugos
Mitocondria	Producerea de energie	Membrana dublu stratificata	Majoritatea celulelor eucariote(exceptie hematia)	Organit dinamic- isi schimba pozitia si forma
Vacuola	Depozitare, homeostazie	Membrana unistratificata	celulele eucariote
Nucleul	Sinteza ADN-ului, transcriptia ARN-ului	Membrana dublu-statificata	Toate celulele eucariote	contine materialul genetic(cromozomi)

Mitocondria si cloroplastul, care au membrana dubla si AND propriu, se presupune ca provin din organisme procariote incomplet consumate sau invadate, ce au fost inglobate ca parte componenta a celulei invadate. Acesta ipoteza este sustinuta de teoria endosimbiotica.

Alte organite ale celulei eucariote
Organelle/Macromolecule	Main function	Structure	Organisms
acrozom	Ajuta spermatozoidul sa fuzioneze cu ovulul	Membrana unistratificata	Multe animale
autofagozomi	Vezicule cu materiale provenind din degradarea organitelor si membranelor	Membrana bistatificata	Toate celulele eucariote
centrioli	ancora pentru citoschelet	Proteine microtubulare	Animale
cili	Deplasarea in interiorul sau exteriorul mediului	Proteine microtubulare	Animale, protiste, cateva plante
lizozomi	Digestia intracelulara	Membrana unistratificata	Majoritatea eucariotelor
miofibrile	Contractia musculara	filamentara	animale
nucleol	Sinteza de ribozomi	proteine	Majoritatea eucariotelor
peroxizomi	Descompun peroxidul de hidrogen	Membrana unistratificata	Toate eucariotele
ribozomi	sinteza proteinelor	Proteine ribozomale	Eucariote, procariote
vezicula	Transport	Membrana unistratificata	Toate eucariotele

Alte structuri:

-citosol

-sistemul de endomembrane

-nucleozomi

-microtubuli

-membrana celulara

 Organitele celulei procariote

Procariotele nu sunt structuri la fel de complexe ca eucariotele, si chiar s-a crezut la un moment dat ca nu au structuri interne delimitate de membrane lipidice. In trecut erau considerate ca avand o slaba organizare interna; dar, observatiile ulterioare au condus la ideea ca si procariotele au o structura interna. O falsa idee s-a dezvoltat in anii 1970, conform careia bacreriile ar putea contine membrane pliat, dar s-a aratat mai tarziu ca erau artefacte produse de substantele chimice folosite la prepararea celulei pentru microscopial electronica.

Cu toate acestea, cercetarile mai recente au dezvaluit, ca cel putin unele celule procariote contin microcompartimente, cum ar fii carboxizomii. Acestia  au diametrul de 100 - 200 nm si sunt delimitati de membrane proteice.

3.

Undele teraherziene (1 THz = 1012Hz), denumite de asemenea “unde submilimetrice” si “raze T” (“T-rays”, în limbaengleză), sunt definite ca undele electromagnetice ce aparţin domeniului defrecvenţă/lungime de undă de la 0.1 THz (3000 µm) la 10 THz (30 µm). Alţiautori se referă la undele terahertziene ca la undele electromagnetice care seîntind de la 0.3 THz (1000 µm) la 3 THz (100 µm). Acestea sunt doua dintre celemai comune definiţii ale domeniului de frecvenţă/lungime de undă ale undelorterahertziene.

2.

Micrometrul, numit neoficial și micron, este un submultiplu al metrului, unitatea de măsură pentru lungime în Sistemul Internațional. Între 1879 și 1967 s-au folosit în mod oficial ambele denumiri. În 1968, denumirea de micron a fost exclusă din Sistemul Internațional.^[1] În notațiile științifice este scris: 1×10⁻⁶ m sau 1/1 000 000 m.

Un fir de păr uman este de aproximativ 100 µm. O globulă roșie are un diametru de cca. 7 µm.

1.

ORGANITELE CELULARE

In biologia celulara, organitele sunt subunitati specializate ale celulei, ce prezinta functii specifice si sunt , de obicei, separatare prin membrane lipidice proprii.

Denumirea "organite" a fost adoptata pornind de la ideea ca aceste stucturi sunt pentru celula ceea ce sunt organele pentru corp. Organitele sunt vizibile la microscop, si pot fi, de asemenea, separate prin fractionare celulara. Exista mai multe tipuri de organite celulare, in mod deosebit in celulele eucariote. S-a crezut initial ca in celulele procariote nu exista organite celulare, insa s-au identificat, si in acest caz, existenta acestora. 

Celula animala . In interiorul citoplasmei cele mai importante organite si structuri celulare, includ: (1) nucleol,(2) nucleu, (3) ribozomi, (4) vezicule, (5) reticul endoplasmatic rugos, (6) Aparat Golgi, (7) citoschelet, (8) reticulul endoplasmatic neted, (9) mitocondrie (10) vacuola (11) citosol (12) lizozom,   (13) centrioli.


 

Pictura Gheorghe Parascan

Curgerea apei premiera mondiala

Descoperire inedita sau una banala?

Descoperire inedita sau una banala?

Majoritatea cercetatorilor tind sa considere urmele circulare observate in cosmos , drept un efect de lentila gigant, care apropie galaxii aflate la marginea universului. 
Conform Teoriei structurii electromagnetice a universului, liniile circulare ar fi in fapt materia ce contureaza bratele unei hipergalaxii si a carei materii s-ar afla in majoritate in afara spectrului nostru de perceptie (spectrul de perceptie uman este gamma-radio). Astfel de galaxii ar fi de mii si milioane de ori mai mari decat galaxiile perceptibile, dar din care nu putem percepe decat forme ciudate de nori galactici, brate mai mult sau mai putin circulare...
Aceasta teorie se pare va constitui in viitor sursa de inspiratie in analizarea imaginilor ciudate cosmice. Ea spune ca universul ar avea o structura bazata pe legile spectrului electromagnetic: o axa infinita a frecventelor si una infinita a densitatilor la nivel de fiecare frecventa. Se stie deja ca undele electromagnetice de aceeasi frecventa nu pot ocupa acelasi spatiu tridimensional, in timp de undele diferite ca lungime de unda pot ocupa simultan acelasi spatiu...
Acceptand Teoria structurii electromagnetice a cosmosului (emisa de Parascan cu multi ani in urma), percepem din mediul ambiant doar o extrem de mica structura si pe o portiune spectrala ingusta (gamma-radio). Acest fapt face ca noi sa existam simultan alaturi de alte structuri cosmice in acelasi spatiu complex, acelasi timp, dar la nivele de frecvente si densitati diferite!
Aceeasi Teorie explica golurile din centrul galaxiilor (gaurile negre) ca rezultat al existentei materiei pe frecvente electromagnetice sub nivelul frecventelor gamma. Acest fapt face ca noi sa percepem centrul Galaxiei noastre ca un gol in jurul caruia se invart stele si nori galactici locali, fara insa a sesiza in spectrul perceptibil ceva aparent explicabil. Faptul ca in stiinta actuala spectrul electromagnetic este limitat ne face sa nu intelegem ca materia in univers se afla in procent de peste 94-99% in afara unui spectru observabil, adica am putea explica astfel unde este asa zis matrie intunecata, pe care cercetatorii actuali o cauta cu infrigurare.